Mi-a luat mult timp sa ma decid sa merg la terapie. Eram deja la facultatea de psihologie, cochetam cu ideea, dar nu mi-a fost usor sa fac un pas spre a cauta un specialist. Acum, cu mintea de psiholog, stiu ca schemele mele cognitive (Terapia schemelor) ma faceau sa imi fie foarte greu sa ma indrept spre un alt om, caruia sa ii cer ajutorul.
Cum am ajuns la terapie
Mi-a fost greu sa ma decid, pentru ca nu aveam incredere intr-un necunoscut caruia sa-i spun ce ma framanta si ce ma doare. O colega insa m-a luat cu ea la un workshop, iar terapeutul care l-a tinut mi-a inspirat incredere. Am mai fost la un alt workshop, tinut de acelasi terapeut, inainte sa am curajul de a cere o sedinta individuala. Realitatea e ca este un act de curaj sa te duci la o persoana pe care nu o cunosti si sa ii arati cele mai vulnerabile parti ale tale. Am facut cateva sedinte cu acest prim terapeut, dar nu a functionat foatre bine pentru mine. Asa ca am mers la altcineva, un terapeut cu o formare diferita, la care am mers cam doi ani jumatate.
Ce am luat din terapie
Primul impact vizibil in exterior a fost ca am inceput sa vorbesc. Pana atunci eram cea care mai degraba asculta, cam in toate relatiile mele.
Am inceput sa imi revendic mai mult si mai bine drepturile.
Am capatat incredere in mine.
Mi-am schimbat relatia cu feminitatea mea.
Am facut niste schimbari in relatiile personale.
Asta e ce s-a vazut in afara. Ce am simtit insa in acea terapie a fost ca am avut un spatiu doar al meu in care, timp de 45 de minute in fiecare saptamana, puteam sa fiu eu, sa exist, sa plang, sa exprim lucruri care pana atunci nu gasisera un spatiu pentru a putea fi exprimate. Asta a fost cel mai mare dar pe care mi l-a facut mie terapia si pe care imi propun il dau mai departe, ca terapeut.
Ce poate face terapia pentru tine
Oamenii apeleaza la terapie atunci cand au incercat alte solutii care nu au functionat pentru a scapa de niste lucruri care le fac viata mai grea decat ar trebui sa fie (anxietate, insomnie, dependente, relatii disfunctionale) sau atunci cand cei din jurul lor, apropiatii, ii trimit la psiholog pentru ca vad ca ceva nu este in regula sau pentru ca relatia cu persoana in cauza a devenit foarte dificila.
In familia de origine invatam din primii ani de viata cum sa ne raportam la noi insine si la lume. Invatam asta de la parinti, vazandu-i cum se raporteaza ei la ei, si din modul cum relationeaza cu noi. Acest model intern de lucru se formeaza din episode mai mici sau mai mari in primii ani de viata: daca un parinte ne certa cand spargeam un pahar sau cand luam mai putin de 10 la scoala, dar nu ne imbratisa niciodata, e foarte probabil ca la maturitate sa fim perfectionisti, foarte critici cu propria persoana sau timizi si lipsiti de incredere in propriile abitlitati. Iar in anumite contexte de viata (de exemplu un job solicitant, nasterea unui copil), acest mod de a fi, invatat foarte devreme, va duce la strategii inadecvate de coping, care pe o perioada mai lunga, pot consuma resursele fizice si psihice, ducand la o depresie, de exemplu. In acest caz, depresia este semnalul de alarma, care imi zice ca am nevoie sa schimb ceva din acel model intern de lucru invatat timpuriu. Nu este obligatoriu sa fie o depresie, poate ca semnalul de alarma va fi un atac de panica sau o tulburare obsesiv compulsiva sau consum crescut de alcool.
In terapie, aceste modele interne de lucru pot fi “dezmembrate” si “reasamblate” intr-un model mai bun si mai adecvat pentru varsta si contextul de viata de adult. Terapia ne poate ajuta sa dezoltam un alt mod de a ne raporta la noi insine si la relatiile noastre, sa initiem comportamente noi, sa ne crestem gradul de libertate interioara.
Adeseori, crizele sau momentele de schimbare majore pot fi momente foarte bune pentru a incepe un proces terapeutic. Casatoria, nasterea unui copil, schimbarea locului de munca, decesul unui parinte – sunt momente in care modurile obisnuite in care facem fata realitatii pot sa nu mai dea roade. Si acestea sunt momentele in care putem face schimbari in bine si de durata a modului in care ne raportam la propria viata.
Daca treci printr-un astfel de moment, contacteaza-ma.
