Laura, 31 de ani, a venit la terapie pentru că în mod repetat intra în relații cu bărbați indisponibili – căsătoriți sau dependenți de substanțe. În aceste relatii ea repeta trăirile de abandon pe care le avea in raport cu tatăl ei alcoolic în copilărie.
Mihai, 40 de ani, a început un demers terapeutic pentru că traia de câțiva ani singur , fără a stabili relații apropiate. Avusese câteva relații de cuplu cărora el le-a pus capăt pentru că simțea că femeile nu ii acordau suficientă atenție, erau mai preocupate de carieră sau de propriile pasiuni. La o analiză a istoricului de viață, a putut vedea că era mai confortabil pentru el să trăiască singur decât să riște să intre în relații în care ar fi putut să se simtă abandonat. În copilărie avusese parte de un mediu familial instabil, marcat de certurile părinților care au și divorțat când el avea șapte ani.
Ce este
Persoanele care au o schemă* de abandon prezentă vor interpreta foarte ușor evenimente obiective ca pe un abandon. De exemplu daca partenerul întârzie 15 minute la o întâlnire, evenimentul poate declanșa trăiri excesive de disperare care au la bază sentimentul de a fi fost abandonate.
În orice relație va exista pe fundal teama că celălalt le poate abandona, ceea ce poate conduce la comportamente de a face pe plac excesiv celuilalt, de a intra în relații codependente, de a cere în mod constant asigurări. Au nevoia de a controla relația și partenerul, ca răspuns la anxietatea adiacenta.
Un alt tip de reacție la schema de abandon este cea contrara, in care persoana se izolează, are un numar mic de relații pentru a evita orice posibilitate de a fi abandonat.
Ca tulburări psihice, niveluri mari ale acestei scheme pot fi corelate cu tulburarea borderline, tulburări depresive sau tulburări de anxietate.
Cum apare
Acest mod de a ne raporta la lume și la noi înșine apare în urma unor experiențe timpurii de abandon. Un copil este în intregime dependent de părinții săi. Atunci când aceștia nu-i îndeplinesc nevoile materiale și emoționale, nu îi oferă un mediu în care să se simtă în siguranță, copilul poate percepe că este abandonat. Abandonul poate fi resimțit de copil atunci când:
- Nu îi sunt împlinite nevoile fizice de ingrijire (hrană, haine adecvate, locuință)
- Nu este supravegheat, nu i se pun limite
- Există abuz de orice tip (verbal, fizic, emotional, sexual)
- Există neglijare emoțională, atunci când copilului nu îi sunt indeplinite nevoile emoționale pentru a se dezvolta sănătos
- Copilul este separat de unul dintre părinți, din cauza unei boli sau a decesului unui părinte, sau din cauză că părinții au divorțat
Copiii care au astfel de experiențe cresc cu sentimentul că lumea nu e un loc sigur și că nu pot avea încredere în oameni. Sentimentul de a fi ne-ok, de a fi respinși, defecți, nevoia de a se ascunde, convingerea că nu au dreptul de a-și exprima emoțiile, nevoile, că nu au dreptul să facă greșeli – toate sunt semnul unei copilarii traite sub semnul abandonului.
Există studii care afirmă chiar că efectul abandonului în copilărie se poate simți intergenerațional: s-a descoperit că nou născuții din mame care au experimentat abandonul moștenesc anormalități în circuitele neuronale legate de anxietate.
Din pacate, ca adulți, frica de abandon devine ca o profeție care se auto-împlinește, deoarece aceste persoane vor avea comportamente în relații care îi vor indepărta pe ceilalți (vor controla, se vor agăța, vor avea reacții exagerate la chestiuni minore). Astfel abandonul resimțit în copilărie și de multe ori uitat de adult va fi întărit de experiențele de la maturitate.
Ce puteti face
· Primul pas este conștientizarea. Înțelegeți și acceptați cum v-ați simtit abandonat în copilărie. Uneori e mai greu de acceptat în ce mod un părinte alcoolic sau un părinte absent emoțional a provocat o rană de abandon decât atunci când abandonul a fost unul fizic (boala, deces, divorț).
· Identificați-vă sentimentele de abandon din prezent, care sunt contextele în care apare teama disperată că veți rămâne singur și apare nevoia de a vă agăța de partener/prieteni.
· Identificați tiparele din relațiile trecute, în ce mod s-au terminat în același fel, care sunt elementele care reapar constant în fiecare relație
· Evitați partenerii instabili, indisponibili, chiar dacă există un nivel ridicat de atracție. De fapt, cu cât schema de abandon este mai prezentă cu atât este mai probabil să existe o atractivitate ridicată a partenerilor care vor declanșa trăirile intense asociate schemei
· Când găsiți un partener stabil, de încredere, aveți incredere că vă va fi alaturi
· Învățați să tolerați separările temporare dintr-o relație, întelegând că o astfel de separare nu este un abandon
· Învățațați să aveți grijă de propriile nevoi emoționale.
Revenind la exemplele de la începutul articolului, Laura a reușit să evite să mai intre în relații care îi accentuau sentimentele de abandon, iar pe parcursul terapiei a cunoscut un bărbat cu care a putut să inițieze o relație bazată pe încredere.
Mihai s-a deschis unor noi experiențe, incepând să iasă cu diverse posibile partenere, dar în același timp crescând apropierea în relațiile de prietenie pe care le avea, învățând să aibă mai multă încredere în persoanele cu care avea deja relații.
O psihoterapie vă poate susține în procesul vindecării, ajutându-vă să accesați noi moduri de gândi și a funcționa în relații, pentru a avea o viață mai bună. Pentru programari, folositi formularul de contact sau numarul de telefon afisat pe site.
*Folosesc termenul de “schemă de abandon” în sensul propus de Jeffrey Young, creatorul Terapiei Schemelor (Terapia centrată pe scheme cognitive, Jeffrey Young et al., Editura ASCR, 2015)
Bibliografie
Terapia centrată pe scheme cognitive, Jeffrey Young et al., Editura ASCR, 2015
https://neurosciencenews.com/childhood-neglect-generational-17597/
https://cptsdfoundation.org/2021/02/25/the-long-term-effects-of-abandonment/
Cum să-ți reinventezi viața, Jeffrey Young, Janet Klosko, Editura Trei, 2017